luni, 21 decembrie 2009

În umbră de titan...

Pentru a usura parcurgerea blogului si a nu altera veridicitatea intamlparilor, am impartit blogul in 2 parti. Partea notata cu ’’1’’ aminteste de orele petrecute pe munte inainte de incidentul nefericit, iar partea notata cu ’’2’’ subliniaza momentul din care am pornit in cautarea celor disparuti, pana la plecarea spre Timisoara.

1.
La aflarea vestii ca plecam in week end pe munte, in zona Muntele Mic-Cuntu-Tarcu, 2 zile am fost “beat” de fericire, fapt pentru care am omis sa ne concentram asupra rucsacilor, cum o faceam altadata.
Ghemuiti in masina, la putine minute peste ora 7, ne pormin catre un week end ce se vroia a fii scurt, aproape de casa si linistit...
Rulam spre Lugoj pe o vreme desprinsa parca din “Iarna blajina” a lui Tudor Arghezi si toata natura ne urmarea incremenita de frig, cum inaintam catre meleagurile noastre banatene.
Termometrul de la masina lui Sandu, indica treptat -10, -12 si cobora parca fara voia lui catre -16 grade celsius, povestindu-ne o istorie inghetata a unei ierni aflata in plina recesiune.
Afara, cerul sur, tacea in asteptarea soarelui.
In Caransebes ne intalnim cu Alin, Gianina, Raluca si Dubină si pornim toti catre Valea Craiului, Florin Ocolisan si trupa lui (Ioana, Dani si Ana) aveau un avans considerabil fata de noi.
Planul era simplu, Sandu, Elena, Alin si Gianina aveau sa urce si sa gadile zapada, cu pieile schiurilor, pana pe Muntele Mic, iar eu, Irina, Dubină si Raluca sa pornim la pas catre potecile ce aveau sa ne scoata intre Seroni si Jigora.
Nu pierdem mult timp, odata ajunsi la teleferic, ne imbracam si luam cu noi cele trebuincioase. Plecam nu inainte de a le ura prietenilor nostrii, drum bun si distractie.

Soseaua care urca pe Muntele Mic este acoperita de un covor de zapada care scrâşnea sub bocanci, lasandu-ne impresia ca pasii nostri ii provoaca dureri insuportabile.
Prin padure, imaginea clara a iernii la munte ni se contura pregnant insuflandu-ne trairi ’’low cost’’ la ’’high resolution’’.



In Şeroni, ne oprim sa facem niste poze, adevarate opere de arta…

Vizibilitatea permitea vizualizarea unor spectacole reale precum Brusturu, Caleanu si Tarcu, ce isi etalau grandios taliile acoperite de cojoacele iernii.

Inaintam pe urmele lasate de Florin Ocolisan si grupul lui si la ora 13 ajungem la Cuntu, unde ne intalnim cu acestia, schimbam cateva cuvinte si hotaram sa incercam sa ajungem pe Tarcu, dar Irina vrea sa ramana la cabana cu pisicuta Negruta si George. S-a descurcat exemplar si trebuie sa ii respect decizia.

Abia daca apuc sa mananc la repezeala ceva, imi iau rucsacul si pornesc sa ajung trupa lui Florin, care fiind mai harnica s-a pus in miscare, lasandu-mi impresia ca nimic nu va sta in calea lor de a-l ’’cucerii’’ pe Tarcu. Urc cu pasi repezi si in scurt timp ii ajung pe ’’harnicii’’ care urmau meticulosi marcajul.
Nu ii cunosc bine, iar de Ana si Dani am auzit numai la telefon, cel putin asta retin sigur, insa Florin, este un om cu o vasta experianta pe munte, un adevarat montaniard.
Prognoza meteo studiata cu minutiozitate acasa, imi spunea ca odata cu lasarea serii, se schimba vremea si stiind ca Tarcu nu este tocmai muntele potrivit pentru experiente de incepator, cum sunt eu, nu mi-ar fi permis sa ma aventurez in siguranta intr-o situatie critica.
Din evolutia celor pe care ii insoteam, am inteles ca nu doresc sau nu pot sa urce in ritmul in care eram eu hotarat sa urc. Dupa calculele care mi le-am facut in legatura cu timpul, aveam la dispozitie 3 ore si jumatate sa urc si sa cobor, inainte sa se intunece si asta daca vremea se mentinea stabila.
Am pornit mai departe singur si in mintea mea calcule matematice imi tineau de urat, raspunzandu-mi la intrebari referitoare la sansele mele de a ajunge pe Tarcu, daca se schimba vremea si mai ales ce alegere voi face in momentul in care voi fi pus in situatia de a alege retragerea pe o varianta sigura.
Florin si restul, nu au continuat, s-au intors.
Inaintam pe langa momai si bifam schimbarile vremii care incepeau sa apara si care imi confirmau temerile. Intr-adevar se va schimba vremea.
Imi era clar si nu doream alte semne elocvente care sa ma convinga asupra faptului ca nu voi urca sambata...
Ma aflam sub varful Sadovanu si faceam ultimele eforturi prostesti de a ajunge pe el, cand 2 rafale de vant m-au facut sa imi perd echilibrul.
In imaginea de jos am susprins cum era vremea pe Tarcu...

Era bizar, un gand ciudat m-a fulgerat, o franare in piolet, pe vremea care tot mai salbatica se napustea asupra muntelui, nu putea fi considerata o reusita intr-un joc fara miza, deci ascund orgoliul si aleg sa ma retrag.
In jurul meu, viscolul facea ca jacheta sa bubuie pe mine, iar adrenalina m-a incalzit instantaneu.

Viscolul care a inceput sa mature muntele.

Incep sa alerg si astfel coborand repede, ajung la 10-15 minute de Cuntu, unde zaresc 2 umbre care pareau sa urce. Eram intre portiunea marcajului format din stalpi si momai, inaintea valcelului care le separe si intr-adevar urcau.
Nu imi venea sa cred.
Ajuns in fata lor ma opresc si incep un scurt si clar dialog :
-Salutare ! Incotro ?
-Salut, mergem pe Tarcu.
Ai fost Sus ?

(In mintea mea, imaginea apocaliptica de sub varful Sadovanu ma indemna sa fiu calm si sa incerc sa ii conving ca nu sunt conditii de urcat)
-Nu, nu am apucat, am reusit pana sub Sadovanu. Au venit 2 rafale puternice si m-am intors ! Nu are rost sa urcati, vremea devine violenta !
-Eu sunt Ionut, lucrez la statia meteo si trebuie sa ajungem, ca intru in tura.

(Nu am avut reactia sa ma prezint, nu stiu de ce.
Timpul parca trecea cu incetinitorul, il priveam si parea calm, era imbracat intr-o jacheta galbena cu negru, in spate purta un rucsac in lateralul caruia erau niste rachete de zapada galbene-verzui, iar cativa metri mai jos, cu gluga stransa pe cap si urcand cu pasi marunti, nevasta lui. Parea epuizata.)
-Inainte de sadovanu este o portiune unde s-a format gheata si este foarte greu. Nu urcati ca nu are rost !
Nu retin ce mi-a spus, ne vorbeam destul de tare din cauza viscolului si vazand ca face pas de plecare, am inteles ca trebuie sa inchei.
Am mai apucat un scurt :
-Drum bun sa aveti !
Stupid...
Drumul nu era bun, dar imi doream sa ajunga cu bine si toate gandurile bune le-am adunat in acesta vorbe)
Ne-am despartit si coborand, imi aduc aminte ca prin vis, am privit in spate. Erau la 50 metri de mine pe usoara diagonala stanga, el urca cu fruntea sus, probabil incerca sa fie atent la marcaj, ea urca cu privirea in jos si ii desparteau 2-3 metri.
Eram halucinat, cerul se innegrise si viscolul facea ca vizibilitatea sa scada treptat.
Incet, umbrele lor au disparut.

Ceasul indica ora 15 :40 minute. Irina era in camera si aranja sacii de dormit, rucsacii, iar Dubina si Raluca au mers pe afara sa faca poze si sa se mai plimbe, dar dupa 40 minute au revenit la cabana. Au sosit si schiorii nostri si ne-am pus sa mancam.
Am inceput sa povestim, cand George a intrat la noi in camera, spunandu-ne ca a incercat sa ii sune pe cei 2 dar nu au semnal. I-am povestit pe scurt intalnirea si vorbele schimbate cu Ionut si nevasta lui. A sunat si sus la statia de pe Tarcu dar colegul lui avea sa infirme intalnirea cu acestia.
Timpul trecea repede, din cand in cand ne vizita Alex (el lucreaza la cabana meteo Cuntu) si ne spunea ca ar vrea sa porneasca dupa ei, daca nu afla nimic si daca ar mai fi dispus cineva sa il insoteasca...
La inceput am ezitat, dar vazand ca nu aflam nici o stire si timpul trece, am hotarat sa incalzim apa in termosuri, sa luam zahar, ceva de mancat si haine, care ne imaginam ca ne vor fi de folos. Incepeam sa ne organizam.
Alin avea GPS cu track ul si harta, deci nu aveam indoieli ca ne vom ratacii dar ne gandeam ca cei 2 sus, au intrat in mari incurcaturi.
La ora 20, George anunta salvamontul, in legatura cu incidentul.

2.
Imbracati si pregatiti, am iesit.
Eram 5 la numar : Alin, Dubina, Alex, Sandu si eu.
Afara viscolul facea ca orice obiect sa fie vizibil numai sub 10 metri iar transportul avea sa acopere orice urma lasata in zapada, in mai putin de 15 minute.
Urcam grupati in sir indian, la luminile frontalelor si prin ochelarii de schi, campul nostru vizual se restrangea la mai putin de 2 metri si cu fiecare pas pe care il faceam simteam ca sunt mai aproape de cei 2 disparuti.
Mi s-au aburit repede ochelarii si au inghetat, nu vedeam decat calcaiul celui din fata mea cand iesea din zapada. Ne-am oprit si Sandu cu Dubina mi-au recomandat sa scuip si sa sterg cu degetul, grasimea astfel lasata nu va permite asa repede sa mai inghete.
Rezultatul a dat roade, dar dupa 10 minute ma aflam din nou in situatia de a oprii grupul pentru a razuii crusta de gheata formata. Scena s-a repetat de 7-8 ori, timp in care ma gandeam serios sa nu ii mai pun pe ochi si sa continui fara ei. Zis si facut, vedeam clar fara ei dar viscolul de afara imi lipea genele si simteam ca ma ustura ochii. Sandu mi-a recomandat sa folosesc ochelarii, altfel ochii mei aveau de suferit.
Din cand in cand rafale de vant ne faceau sa dam un pas inapoi.
GPSul lui Alin indica faptul ca suntem pe track, inaintasem bine si din cand in cand ne afundam in zapada peste genunchi. Incercam sa ocolim portiunile cu zapada adanca si sa mentinem o traiectorie ascendenta corecta.
Viscolul se intensificase cand am iesit in creasta, urma sa cotim spre Sadovanu, dar conditiile erau atat de dure incat am realizat rapid ca nu vom gasi pe nimeni in ceasta, este imposibil sa stai acolo pe o asemenea vreme si am oprit grupul pentru a propune retragerea noastra. Baietii ar mai fi continuat, toti am mai fi continuat, dar logic, cine ar fi surprins de o asemenea vreme, trebuie sa coboare sa scape de viscol si in nici un caz nu se afla in perimetrul in care ne indreptam noi.
Coboram si gandul imi statea numai la cei 2.
Ajunsi la cabana meteo Cuntu, aflam paralizati ca salvamontistii nici macar nu s-au sinchisit sa urce pana la Cuntu.
Nu este nici o scuza plauzibila sau demna de luat in calcul din partea lor care sa stearga cu buretele raspunsul la intrebarea : de ce nu au venit si salvamontistii ?
Nu ma intereseaza stirile din presa, declaratiile trufase ale unor oameni sau povestile inventate de niste jurnalisti care vor sa se afirme.
In noaptea de sambata, cand au Ionut si Adriana au pornit spre Tarcu si nu au mai ajuns, noi 5 (Alin, Alex, Dubina, Sandu si eu) am fost singurii care, cu ajutorul GPSului, am incercat sa facem ceva, noi 4 fiind din Timisoara si Alex angajat la statia Cuntu, desi in cabana se mai aflau si alte persoane, care ulterior au fost pomenite ca participanti in acea seara la cautari.
De asemenea nu doresc sa ne punem intr-o postura eroica, ceea ce am facut, am facut fiind ajutati de GPSul lui Alin si in speranta ca totul va avea un final lipsit de atata dramatism si scandal.
In cabana se abordau diferite ipoteze, posibile variante de retragere pe care cei 2 le-au laut si alte alternative pentru a 2-a zi, cand eram hotarati sa incercam sa reluam cautarile.
Dorm destul de rau, desi las impresia ca nu sunt afectat.
Duminica, ne trezim foarte devreme, afara era intuneric, mancam, facem un ceai cald sa avem in termosuri si plecam imediat dupa primele semne ale diminetii.
Am pornit 8 oameni cu speranta ca vom reusi in cele din urma ceva. Vremea era linistita, ne-am rasfirat pe tot muntele si urcam toti de odata, iar vizibilitatea ne permitea sa observam si eventualele indicii aflate in caldare.
Impreuna cu Dubina, am hotarat sa o luam pe curba de nivel din interiorul caldarii si sa cercetam, restul au mers pe exterior. Vedeam paraul care serpuieste prin valea Olteana, dar nici un semn care sa ne multumeasca.
Intre timp a sosit cu elicopterul, Dunca, impreuna cu 2 salvamontisti care au inceput sa survoleze lizierele padurilor si peretii bolovanosi ai caldarii.
Ne-am regrupat si am urcat toti pe Sadovanu si apoi mai departe spre Tarcu, rasfirandu-ne din nou in speranta ca eforturile noastre vor avea o finalitate.
Restul trupei de salvamont au ajuns in jurul orei 11 la cabana Cuntu, dar au pornit pe munte abia dupa 12 !!!
La ora aceea (11 :40) ne aflam la 10 minute de statia meteo Tarcu si impreuna cu Dubina am hotarat sa coboram prin interiorul masivului, prin dreapta Sadovanului intrand la stanele din zona. Eram convins ca au apucat-o intr-acolo...
Anuntam restul grupului de intentia noastra si de faptul ca ne regrupam la Cuntu dupa cercetarile din interiorul caldarii si pornim. Ajunsi sub varful Sadovanu, facem dreapta si cautam in zig zag.
La coborarea a 30% din versant observ urme si il strig pe Dubina care vine repede. Urmarim atent, analizam si ajungem la evidenta concluzie ca cele 2 perechi de pasi aflate in paralel, indica o coborare rapida iar diferentele de dimensiuni ale talpilor pot insemna ceva legat de disparitia meteorologului si a nevestei acestuia.
Urmaream pasii unul pe o parte, iar celalalt de alta parte, cu foarte mare atentie, dar acestia se pierd intr-o zona cu zapada putina si iarba. Nu ne dam batuti si pornim din nou in zig zag pana ajungem la o aglomerare de pietre uriase. Cercetam imprejurimile, dar nimic, nici un rucsac, nici o caciula sau vreo manusa, printre imensii bolovani, zapada putea fi foarte mare, depasind statura unui om si atunci ne gandim ca poate s-au retras la stana, dar daca intr-adevar asa s-a intamplat si Dunca a survolat cu elicopterul in dreptul ei, de ce nu au iesit ? in cazul in care cei 2 erau in stana raspunsul il stiam si totusi coboram pana la stana in interiorul careia gasim numai zapada...
Soarele isi facea aparitia dintr-o mare de nori si simteam nevoia sa scap de niste haine. Chiar la stana facem o pauza de 10 minute,in care mancam ceva si bem un ceai cald si pormin catre urmatoarea stana care se afla mult in vale. Pantele deveneau tot mai accentuate si intr-un final se terminau abrupt. Sansele ca cei 2 sa ajunga la alta stana erau nule, fiind imposibila o coborare nocturna si fara echipament prin acea zona.
Incercam sa ocolim portiunile abrupte dar un valcel taie drumul nostru si se opreste in fundul vaii. Intram in zapada mare din valcel dar gandul ca este instabila si se poate declansa o alunecare a acesteia ne-a determinat sa urcam in creasta. Avea sa fie finalul cautarilor noastre pe versantul caldarii. Urcarea este teribila si eram atenti in permanenta unde punem piciorul in zapada care alterna in consistenta. Ajunsi in ceasta, Dubina ia legatura cu Alin, punandu-l la curent cu cele observate in special de urmele care coborau de sub Sadovanu.
In coborarea spre Cuntu, ne intalnim cu 2 salvamontisti, erau cei 2 care l-au insotit pe Dunca cu elicopterul si le povestim de urme. Zadarnic...ne asculta ca niste profesionisti, dar ne trateaza ca niste incepatori, argumentand ca au un plan si trebuie sa il respecte, plan care nu includea traseul unde am gasit urmele !
Imi venea la plec si sa il las pe Dubina sa incerce singur sa ii convinga de faptul ca exista o mare posibilitate ca cei 2 sa fi cazut sau sa se fi abatut catre zonele abrupte ale caldarii.
Este revoltator ca niste oameni in care ar trebui sa ai incredere, dovedesc carenţe in domeniu si lipsa de flexibilitate.
Ajungem si noi intr-un final la cabana Cuntu, in jurul orei 13, restul erau ajunsi de ceva vreme, mancam, povestim cum a decurs cautarile, strangem bagajele si plecam. Nici o stire de la cei 2 sau despre cei 2.
Ajungem la telescaun, ne curatam de zapada adunata de pe drum si pornim spre Timisoara.
Eram obosit, am sperat prea mult incat sa mai pot spera si m-am bazat pe aptitudinile noastre ca vom reusi sa gasim pe cineva, sau macar ceva.
Credeam ca in asemenea situatii, in care timpul este decisiv, oamenii desemnati sa intervina se mobilizau mai eficient decat un grup de pasionati amatori si actioneaza intr-un stil mai profesionist.
Au ramas in urma 2 persoane despre care se stiu ca au pornit spre statia meteo, 2 siluete asa cum le-am vazut ultima data, disparand in umbra cenusie a unui titan.
Am gusturi pe care nu doresc sa le mai intalnesc dar si niste intrebari de la care vreau raspunsuri si nu scuze.

13 comentarii:

Dani spunea...

Felicitari Florin pentru tot efortul si daruirea depusa in cautarea lui Ionut si a sotiei lui.
Felicitari si pentru conditia fizica, pe care am vazut-o in timp ce noi ramaneam in urma. :-)
Eu si cu Ana mergem de aprox. 5-6 ani impreuna cu Florin si Ioana in ture. Pe munte mergem de peste 10 ani si am urcat aproape toate varfurile de peste 2500m din Romania. In afara am fost doar pe muntele Olimp.
Sper sa ne mai intalnim si in alte ture. Multa bafta.
PS: pozele sunt superbe!

giorgiana spunea...

Nu siu cum sa incep... ce sa spun mai intai... La aflarea vestii... era sa fac infart... Eram la cumparaturi cu sotul meu... ma suna o vecina si imi spune ca a vazut la stiri ,k este dat disparut in muntii Cuntu un meteorolog !!!
Tatal meu ( George) lucreaza la Statia Meteo Cuntu si in acea zi numai ce urcase pe munte... am inceput sa plang si sa tremur... am inchis telefonul...dupa care am inceput sa sun... nu raspundea la telefon... nici pe mobilul personal,nici pe cel al statiei... au fost cele mai lungi 3 ore din viata mea... a fost o usurare sa-i aud vocea,si sa stiu ca e bine... :(( dar si o intristare sa aflu k era vorba despre Ionut si sotia lui...
Tind sa cred k speranta moare ultima...si imi doresc sa fie gasiti in viata...
Cat despre "Salvamort" nu am o parere buna,nu stiu decat sa se dea eroi...(imi asum acuzele,acum 2 ani vorbeau la RealitateaTV si spuneau k au localizat turistii pierduti in munti,si cand colo turisti...erau la plopu... gasisera singuri o cale de salvare)
Astazi au urcat 15 oameni din Borlova sa ii caute,dar nu au gasit nimik...
Pana acum am avut asteptari de la oameni sa ii gaseasca... Cred k doar Divinitatea ii mai poate scapa...

Juls spunea...

"noi 5 (Alin, Alex, Dubina, Sandu si eu) am fost singurii care, cu ajutorul GPSului, am incercat sa facem ceva, noi 4 fiind din Timisoara si Alex angajat la statia Cuntu, desi in cabana se mai aflau si alte persoane, care ulterior au fost pomenite ca participanti in acea seara la cautari."

Intrebarea: Cine a mai fost pomenit la cautari sambata seara si n-a fost cu voi? Pt. ca in cabana s-au mai aflat 2 meteorologi si 3 baieti, ce de-abia ajunsesera acolo si nu vedeau rostul de a urca in sus pe o astfel de vreme.

Florentzo spunea...

Apar in presa tot felul de variante, cum ca Galescu si-a trimis oamenii lui sambata, oameni care fac parte din clubul montan caransebes, ceea ce este eronat !!! da' rau de tot. (nu afirm ca el a declarat asta, dar nici nu vreau sa tin partea cuiva)
Probabil ca si-o fii trimis oamenii dar nu acolo unde am fost noi sambata si nu ar fii frumos sa se profite de o astfel de situatie pentru a se incheia niste conflicte personale intre salvamont si Galescu, care se stiu inca nefinalizate...
De asemenea, in salvamont se vor clatina niste ierarhii dupa toata valva asta, pentru ca nu este admisibil ca niste oameni pierduti sa fie lasati de izbeliste pe motiv ca vremea a fost violenta.
Sa justifice timpul pe care l-au facut de la Dacia la Cuntu (3 ore!!!) ca atat am facut si noi si nu suntem oameni speciali, sau sa justifice din ce cauza au pornit pe munte abia dupa 1 ora dupa ce au ajuns la cuntu?
Ar trebui sa ne asteptam ca in situatia in care ne ia casa foc, pompierii sa vina a 2-a zi numai pentru ca afara este joi si nu vineri?

giorgiana spunea...

Iulius sa stii k ma deranjat comentariul tau... te stiu decand erai mic... si nu vreau sa ma cert cu tine sau sa te insult...
Nu stiu ce vrei sa zici cu : "Pt. ca in cabana s-au mai aflat 2 meteorologi"
Intadevar erau 2 meteorologi,unul a plecat cu voi si celalant trebuia sa ramana sa transmita datele la Timisoara... nu stiu la ce te asteptai... sincer... si inca ceva... tatal meu nu sa laudat o clipa k a participat la cautari sau sa se dea mare salvator ca altziii....

Juls spunea...

Reiau...
Florentzo a spus ca ei 5 au fost singurii care au incercat sa faca ceva, desi in cabana se aflau altii care au fost mentionati ca si cautatori.
Intr-adevar asa este, dar eu pur si simplu am intrebat (atata tot) pt. ca n-am inteles...cine a fost pomenit ca a participat la salvare (si nu a fost)?
Aici a explicat Florentzo in comentariul anterior.
Totul s-a vehiculat in presa, eronat de altfel. Poate Coco Galescu, poate altu, poate presa care da nastere la atatea speculatii.
Eu fac parte din Clubul Montan din Caransebes, iar cand am ajuns la Cuntu (dupa ora 18.00) nu stiam ce se intamplase. Am fost cu 2 prieteni din Arad, la schi de tura. Apoi tatal tau mi-a explicat.
Giorgiana draga, te rog sa recitesti inca odata mesajul meu, unde am mentionat clar ca in cabana se aflau cei 2 meteorologi si inca 3 oameni (dintre care unul eram eu) care nu puteau urca. Cei 2 erau de servici, iar ceilalti 3 erau rupti dupa drum. Si toata asta era o intrebare ironica adresata lui Florentzo pt. acea afirmatie neconvingatoare.
Eu am vazut tot ce-a spus Florentzo intr-un mod ironic, exclusivist chiar si n-am inteles.

Ma asteptam ca cei 2 meteorologi sa ramana la cabana si cei 3 de altfel (sa ajute pe ceilalti la intoarcere). La asta ma asteptam.

Si pentru tatal tau am tot respectul cuvenit si toata admiratia. Il cunosc de multa vreme si merg cu drag la Cuntu sa ma mai intalnesc cu el (mergeam si pe Tarcu cand era acolo). Jos palaria in fata lui.

Pe de alta parte, n-am auzit pe nimeni din cei care au fost acolo sa se laude, sau sa-si atribuie titlu de 'salvator'.
Singura lauda a noastra e smerenia in fata eticii muntelui, pe care o respectam, spre deosebire de cei care stau acasa.

Cu tot respectul, te invit inca odata sa recitesti mesajul meu. Incearca cu un alt accent sau pe un alt ton. :-)

Juls spunea...

Pot sa-ti spun mai multe.
Da-mi un mail pe icarebia@gmail.com
si-ti explic pe indelete.

*Apoi se poate sterge acest comment.
Mersi.

OTTO spunea...

Sa de a Dumnezeu sa fie inca in viata:)) il stiu pe ionut si era un baiat de milioane:))

Juls spunea...

Eu va propun sa nu mai credeti tot ce se scrie in presa. Jurnalistii n-au fost deloc pe munte si nu stiu sa faca diferenta intre salvamontist, cabanier, meteorolog, turist sau alpinist. Sau intre cabana Cuntu si Vf. Tarcu (a se vedea "Vf. Cuntu", "Cautari in M-tii Semenic la Cuntu" sau "toata valea Almajului ii cauta").
Nimeni n-are dreptate, dar se nasc o sumedenie de polemici pe tema asta. Si adevarul e undeva la mijloc, iar oamenii aia inca nu s-au gasit...

giorgiana spunea...

Iulius te rog sa ma scuzi ptr felul cum ti-am vorbit... Probabil am citit prea repede mesajul tau,fiind si suparata pe cele intamplate,nu am stat sa gandesc,mi-am varsat nervii si supararea pe tine...
Cat despre faptul ca unii... se dau salvatori... nu era vorba despre voi... dak ai citit primul mesaj al meu... am facut eu acolo o precizare la domnii "salvamorti" care cu 2 ani in urma se laudau la Realitatea TV... k situatie e sub control,k au localizat turisti... etc... si erau minciuni...
Inca o data te rog sa ma scuzi!!!

Juls spunea...

Si eu sunt foarte suparat pentru felul in care s-au denaturat toate intamplarile.
Si sper sa se schimbe ceva, sa fie un dush rece pentru toti aceasta tragedie (nu-i pot spune asa, dar mai mult ca sigur e).
Giorgiana, sa stai linistita ca nu sunt suparat pe tine, te inteleg perfect.
Batem palma :-)

Un Craciun impodobit iti doresc, atat tie cat si familiei tale!

giorgiana spunea...

Acum 2 ore am sunat la Cuntu si sunt foarte mahnita sa aflu k tot ce sa scris in presa sunt doar minciuni...
Ieri nu ia cautat nici un salvamontist pe ruta Cuntu- Tarcu... au facut cautari in zona Poiana Marului...
Ieri cei doi au fost cautati de prieteni si unul din ei avea un caine de vanatoare... In nici un caz nu au fost jandarmii cu caini,cum se spune in presa,poate jandarmii au fost si ei la Poiana Marului,dar in zona Cuntu - Tarcu in nici un caz....
Eu una cred,k din cauza viscolului au trecut de cabana Tarcu, multi care au mai lucrat la Tarcu au patit lucrul acesta pe viscol... in acea zona nu stiu daca a cautat cineva...

Hoinarii spunea...

Am zis ca ma abtin de la comentarii si ca pentru mine povestea s-a terminat.

Dar...

Si din blog-ul lui Alin si din al meu si din a lui Florenzo nu s-a vrut sa se arate cu degetul si sa se scuipe pe intreg Salvamont-ul.

Stim ca ei au fost acolo in elicopter inca de dimineata. Stim ca sunt multi baieti, voluntari si nu numai, care din momentul in care au fost chemati au actionat. Stim ca n-a fost usor pentru ei.

Problema noastra se lega de lipsa de reactie in decursul celor 15-16 ore, lipsa de reactie pentru care nu pot fi acuzati cei care au iesit in viscol la cautare, ci cei care au coordonat actiunea.

Este vorba de organizare si de viteza de reactie si pentru asta nu pot fi facuti raspunzatori "palmasii" care au participat la cautari ci cei care au organizat actiunea.

Prezentarile noastre s-au vrut a fi un semnal de alarma tras pentru ca lucrurile sa evolueze si pentru ca din ceea ce s-a intamplat sa se traga invataturile de rigoare.

Poate sunt naiv dar eu sunt convins ca n-a fost rea vointa sau lipsa de interes. A fost efectiv o mentalitate si mai ales un cod de procedura in cazuri de acest gen gandit prost. Si acestea sigur pot fi schimbate.

Sunt multe lucruri de imbunatatit si optimistul din mine este convins ca se poate si se va progresa daca exista vointa in acest sens.

Acesta s-a vrut a fi mesajul nostru si mie asa mi-ar placea sa fie inteles