Campionatele nationale universitare – singuratatea alergatorului de cursa lunga...

Prolog...

Alergam de buna voie si nesilit de nimeni pe pista Politehnicii, cand domnul profesor Chirila Daniel m-a abordat cu un subiect interesant: campionatele nationale universitare de atletism din 15-16 mai de la Cluj.

Suna frumos si la urma urmei de ce sa refuz o astfel de oportunitate, mai ales ca era legata de alergare ?! Asadar nu aveam nici un motiv sa nu particip, nici macar acela ca nu eram pregatit pentru asa ceva.

Era trecut de jumatea lui Februarie si timpul zbura in defavoarea noastra, in special a mea. Proba la care voi participa, poarta denumirea de ’’5000m plat baieti’’ si este o cursa lunga si dificila, as spune chiar pretentioasa.

Incepem programul de antrenament si fiecare kilometru parcurs la antrenamente imi consolideaza ideea ca tot efortul va merita.

Lunile trec repede si ne trezim in luna Mai ca numai 2 saptamani ne despart de eveniment. Trecem pe alt regim de antrenament si alta alimentatie si rezultatele nu se lasa asteptate.

Progresam... si eram multumit de mine si de Chirila si bonus primesc o generoasa portie de incredere.

Epilog...

Vineri 14 Mai 2010.

Imbatranisem intre timp cu inca o primavara frumoasa si ma simteam... la fel de tanar

Plecam dimineata sa culegem restul formatiei si anume : Roxana, Dani si Norbi.

Din Timisoara era plecata si o trupa de la faculta de Vest (Nisu, Tabita, Andra, Mario, Cristina si Oana)

Plecam spre Oradea si la Salonta avem parte de primul popas serios, peste 1 ora de asteptare din cauza coliziunii a 2 tiruri.

Nimic notabil pana la Cluj dar odata ajunsi suntem intampinati de primele semne de ploaie care aveau sa ne confirme un week end primavaratic.

Dl Chirila face inscrierile si mergem la caminul unde suntem repartizati pentru cazare.

Plus pentru cazare si cantina. Frumos si bine pus la punct.

Drumul de la cantina pana la camin il faceam in 25 minute deci plimbarea este de bun augur dupa masa servita.

Seara, ne adunam in camera unde dormeam eu si dl Chirila si povestim ce am facut prin Cluj in ziua respectiva, iar concluzia este una singura : am ras : ))

Avem probele duminica, deci sambata ne odihnim dupa drumul facut pana la Cluj si dupa toata agitatia.

Dorm ca naiba....pe coridorul caminului era ca in tren : fum de tigara si galagie.

Ceasul suna la 7 :30.

Ma pregetesc, ii dau trezirea lui Dani si plecam la cantina sa mancam.

Norbi si Chirila raman sa doarma.

Sambata nu am facut mare lucru. Am fost in Polus Mall unde am mancat ceva si ne-am plimbat, iar in parcare am urmarit manevre facute de participantii campionatului european de Drifting.

Clujul ne este strain, cu toate astea am ajuns la obiectivele vizate de noi si nu ne-am ratacit pe strazi.

Ajungem la camin, ne luam echipamentul si pornim catre baza de altetism pentru a vedea probele ce au loc in acea zi si pentru a face o miscare.

Destul de multa lume si majoritatea au tricouri si echipament cu Romania.

Cei de la lotul national, desigur....

Fetele de la Vest au avut si ele probe sambata si s-au descurcat foarte bine, obtinand medalii. Au muncit mult pentru nationale si asta s-a vazut la finish-ul probelor.

Nu stam cu limba in gura. Avem echipamentul la noi deci facem si noi o alergare prin complexul bazei sportive.

Este prima data cand particip la o competitie nationala, dar atmosfera esta mai rece decat la competitiile de MTB, iar participantii au mai multe emotii. Aproape ca poti sa citesti pe fata fiecaruia cantitatea de emotie care il stapaneste, dar si miza este mare pentru cei care stiau de ce aveau emotii.

Alergam si povesteam cu Dani si stiam ca nu putem sa ne ’’luam de gat’’ cu cei care de ani de zile muncesc pentru aceste domenii, dar avem obiectivul sa terminam cursele la care ne inscriem asa cum putem mai bine si atat cat am reusit sa ne antrenam.

Mai urmarim niste probe si pornim catre cantina, mancam si o luam catre camin sa ne odihnim.

Vremea a fost destul de capricioasa intrucat temperatura a scazut, a inceput sa ploua si asa a fost toata noaptea.

La ora 23 nu mai misca nimeni si am dat frau liber viselor.

Cred ca am dormit bine...

La ora 7 ne-am trezit si ne-am facut ritualul de om obisnuit, de dimineata.

Un lucru era bun in dimineata zilei de duminica....era racoare si asta insemna mult pentru proba la care aveam sa particip.

La 8 suntem la Roxa si la 8 :10 suntem pe pista.

Ma pun sa imi fac incalzirea. Pista este foarte buna, are o suprafata mai tare decat a noastra deci este "mai rapida".

Timpul trece si la ora 9 fara 15 merg sa imi fac apelul (prezint numarul de concurs, numele si locatia)

Ora 9 si se aude pistolul care da startul.

Porneste trenul si o face destul de tare. Trebuie sa fiu cumpatat si sa nu ma iau dupa ei. Sunt pregatiti si daca o fac ma vor scoate din cursa repede.

5000-ul este compus din 12 ture jumate, deci am timp sa mor la fiecare pas daca imi trece prin cap sa incerc vreo manevra neinspirata.

Totusi stau aproape de un gagiu cu care trec prima mie la 3 :04 .... eram jumate impaiat.

Amprenta de incepator si-a spus cuvantul...turele trec si odata cu ele si vlaga mea.

Nu seamana cu pedalatul, aici cand ti se termina bateriile, inseamna ca ti se termina cursa...si nimic nu te mai resusciteaza.

Alergatul seamana cu sahul....unde fiecare mutare poate insemna o reusita sau un dezastru si ca eu tocmai mi-am pierdut regina, adica ceea ce am planuit inainte de cursa.

N-am timp sa stau, ca doar alerg dar imi trece prin cap o vorba auzita intr-un pasaj de Toma Caragiu ’’singuratatea alergatorului de cursa lunga’’ si in momentul in care mi-am dat seama ca am calcat ’’stramb’’ nimeni nu ma putea salva si trebuia sa imi termin cursa...singur.

Greu nu inseamna urat si cronometrul meu s-a oprit la 17’13’’.

Poate nu spune nimic si asa si este dar daca respectam ceea ce dl Chirila mi-a sugerat si anume sa nu plec tare adica la 73’’ ci la 80’’ pe tur, cursa mi-ar fi iesit la 16’40’’... cu un spirit cordial, dl Chirila a incercat sa ma asigure ca timpul, a fost influnetat si de mici probleme de sanatate pe care le-am avut. Totusi sunt prea incapatanat sa cred altceva decat simt...

Asadar iau o prezenta la campionatele nationale, prima de altfel si o palma de la zeii atletismului care vegheaza de sus si nu iarta cand gresesti.

Urmeaza cursa de 5000m plat fete, la care participa Andra si obtine locul 3 cu 18'08''

Apoi participa baietii la 800m in 2 serii si Roxana la 3000m plat fete care ocupa pozitia a 3-a.

Mai urmarim cateva curse si plecam spre camin pentru a ne strange bagajele.

Pornim spre Timisoara. Am participat la nationale…ce-i drept fara a consemna rezultate deosebite, dar am reusit sa ajungem intr-o astfel de faza dupa multe ore petrecute pe pista de alergare si de asta pot fi mandru.

Drumul catre Timisoara a decurs sec, eram suparat pe mine si stiam ca am gresit prosteste si timpul foarte slab mi se datoreaza numai mie, dar cum nu pot sa dau timpul inapoi nu pot decat sa sper ca aceasta expertienta imi va fi de folos si pe viitor o nu o sa mai imi amintesc de "singuratatea alergatorului de cursa lunga"