Alba pădure Verde

Am petrecut mult timp prin Pădurea Verde.
Au trecut ceva ani de la prima mea vizită şi atunci, dacă m-ai fi spus că Pădurea Verde va deveni un mic loc de joacă, în mod cert ţi-aş fi răspuns că îmi place gluma ta...

...A devenit un loc în care majoritatea jocurilor ce mi le trăiam se numeau antrenamente, fie de alergare, fie de pedalat şi copacii care odinioară se îndreptau către mine cu diferite viteze, unii chiar refuzând să se ferească lovindu-se violent de umerii mei şi numai atunci când pedalam, de data aceasta stăteau încremeniţi...

Învăluiţi într-o linişte familiară, se ridicau dintr-un covor alb, sfărâmicios şi rece şi rămâneau în acea poziţie vreo... hmmmm... îmi este greu să aproximez dar în orice caz, suficient încât să cred că aşa vor sta cât timp sunt ancoraţi adânc.

Aşadar profit de timpul liber şi conving nişte oamenii extraordinari că merită să mi se alăture unui joc. E un joc nou, în care participanţii nu au voie să gâfâie sau să facă vre-un zgomot, singurul zgomot permis fiind cel al aparatului foto...
Deci este vorba de o plimbare până la îngheţatul lac al Dumbrăviţei.

Ce a ieşit aflaţi non-verbal de la poze...