Natura, omul, viaţa...

Umblăm... admirăm... fotografiem...

Indiferent de locaţia prin care am perindat, sau de numărul de obiective tristice vizitate am ştiut să apreciez faptul că sunt acolo şi trăiesc clipa. Momentul care mă găseşte în natură este şi cel care îmi dă senzaţia că nu mai am griji, gânduri, probleme sau alte bătăi de cap. Că sunt alt om, că am o altă viaţă. Una liniştită, în care totul este perfect şi în care echilibrul care domină atmosfera nu poate fi alterat sub nici o formă.

Într-o zi am primit un mail semnat Minerva V. în care am putut să citesc despre Alin Totorean, mai exact despre greutatea ce crunt apasă pe umerii lui. Nu am stat pe gânduri şi am intrat pe "wild track-ul" lui, pentru a vedea despre ce este vorba. Am găsit, foarte frumos aranjată, pagina lui şi mi-a făcut plăcere să parcurg articol după articol, dar mai presus de articole, poveşti şi poze am descoperit o pasiune, o muncă ce a fost depusă cu chibzuinţă şi perseverenţă. Am descoperit ceea ce părea viaţa cuiva, exprimată în drumeţii şi expediţii în natură.


Faptul că viaţa este fragilă, am simţit-o în momentul în care soţii Gruia au plecat în lumea celor drepţi, iar faptul că viaţa este frumoasă am descoperit-o potecărind prin natură şi citind ture făcute de alţi pasionaţi.
Simţeam nevoia să fac o paralelă între povestea lui Alin şi povestea soţilor Gruia, mai bine spus să găsesc o legătură... dar nu reuşeam decât să îmi ridic următoarea întrebare:
- Este un lucru firesc să fii sănătos, este o banalitate... sau este un adevărat privilegiu în urma căruia numai cei norocoşi ajung să trăiască, după cum numim "normal" ?


Dacă viaţa ar fi "peştisorul de aur" ce i-aş cere... ?

Este o întrebare care mi-a trecut prin minte în week end.
Plimbându-mă prin natură, încercam să găsesc răspuns la o întrebare care la prima vedere nu are sens.
Dacă aş putea să aleg, sau să nominalizez lucrul care mi-ar face viaţa faină, care ar fi acela?
Probabil că aş alege ceva frumos, dar frumuseţea într-adevăr este percepută diferit de la individ la individ.
De la alergat, la pedalat sau fotografiat, am început să văd frumuseţea în lucrurile simple şi s-a născut o altă întrebare:


- De ce îmi plac aceste lucruri simple ?

Răspunsul a venit imediat ce am analizat stările prin care trec în astfel de momente...
Îmi plac, pentru că reuşesc să mă deconectez, să mă relaxez.... să trăiesc.


Astfel am ajuns să scriu blogul şi să încerc pe cât posibil să împărtăşesc din turele mele, din bucuria mea, pentru a puncta faptul că natura este încă un "lux" pe care ni-l permitem. Cel puţin aşa cred, aşa simt.
Ea, natura a fost mediul în care am reuşit să mă distrez, să mă relaxez, dar şi să petrec timp gândindu-mă la mine, la cei din jurul meu... la viitorul sau viaţa mea.


Citeşte şi meditează la lucrul care te face pe tine fericit/ă...
Oare ştim să apreciem chiar tot ce trăim ?

Cândva se va termina totul şi vom trage ultimul cadru... atunci va trebui să povestim valorile pe care le-am strâns, va trebui să fim sinceri şi să fim capabili să ne asumăm consecinţele...