Ziua 1.
Vineri la ora 19 plecăm.
Ieşeam din Timişoara, întrecându-ne în glume şi eram binedispuşi. Tura se anunţa a fi una deosebită, iar participanţii cu o valoare a condiţiei fizice destul de apropiată promiteau că vor merge grupat şi într-un ritm susţinut.
Locul de destinaţie îl reprezenta Cârnic.
Ploile din ultimele zile au săpat prin zonele montane şi Cârnic nu avea nici un motiv să fie scutit. Nici măcar acela că îl vizitam noi...
Ştiam doar că după podul de la Nucşoara, drumul este săpat de apă dar nu cunoşteam gravitatea situaţiei.
În Oţelul Roşu oprim să luăm ceva de mâncare. Încercasem şi în Caransebeş dar Plus-ul era închis.
Ajungem în jurul orei 23 la Nucşoara şi ne îndreptăm către podul în spatele căruia se găsea controversatul drum săpat de apă, care ne despărţea de Cârnic. Traversăm podul, analizăm situaţia şi pornim în încercarea de a traversa porţiunea afectată ce se întindea pe o lungime de 30-40 m.
Nu răzbim şi nu are rost să încercăm. Stabilim să campăm la ieşire din Nucşoara.
Afară era senin, iar cerul îmbibat în stele ne asigura că vom avea parte de o noapte lipsită de ploaie.
Ne instalăm corturile şi intrăm în saci.
Ziua 2.
Trezirea stabilită la ora 6 ne este scurtată de marşul vacilor.
Mă uit la ceas şi văd mâzgălit pe el 5:45.
Cine se trezeşte de dimineaţă, nimereşte pe "autostrada" vacilor...
Vălean soseşte în timp ce noi împachetăm Base Camp-ul.
Ne mai învârtim, înghesuind în maşină rucsacii şi eu cu Sorin mergem într-o plimbare în sat să luăm apă.
Deşi se aratase de câteva minute, soarele îşi facea simţită prezenţa şi ne pieptăna blând în timp ce ne întorceam cu apa, la băieţii noştri de la maşină.
Ne îmbarcăm şi vâslim.
După pod, ghidaţi de cei care au coborât din maşină, reuşim să străbatem porţiunea de drum săpată de ape şi dăm bice cailor înghesuiţi sub capota maşinii, care aleargă spre Cârnic.
Ne luăm "cocoaşa de cămilă" şi la 7:40 plecăm.
Parcurgem repede porţiunea de drum şi intrăm pe forestier în şir indian.
Salutăm caprele ce ne veghează drumul nostru către şaua Vârful Mare şi plecăm nu înainte de a ne asigura că nu am lăsat nici o frimitură de glucoză pe la Galeş.
Vedeam Vârful Retezat, Porţile Închise şi alte "obiective" propuse şi eram entuziasmat că voi ajunge în locurile unde acasă, alergam cu degetul pe hartă.
Facem un alt popas pentru a ne alimenta şi admirăm împrejurimile.
Fiecare piatră, fiecare vârf şi fiecare lac îşi merită locul acolo unde a fost pus şi altfel nu putea să fie încât termenul de "perfect", cu care aş cataloga muntele, să rămână la fel de valoros.
Alergam spre Şaua Pelegii şi lăsam Păpuşa exact acolo unde am găsit-o.
Schimbăm câteva vorbe cu ei şi profităm de filmul generos din aparatul digital pentru a fotografia tot ce mişcă şi ce nu la orizont.
Coborând de pe Peleaga ne întâlnim cu Mircea Baba şi trupa acestuia, care se află pe munte în vederea pregătirii pentru Carpathian Adventure.
Urcăm spre Vârful Bucura I şi începem încet să ne întindem şi să nu mai mergem grupaţi.
Eram mai aproape de Vălean şi Radu decât de Călin şi Sorin.
Pe Vârful Bucura I, îi puteam vedea pe cei din faţă care coborau, aflaţi fiind la 30 m, dar nu şi pe Călin şi Sorin.
Decidem să facem popas în Şaua Retezatului şi să îi aşteptăm.
Profităm de timpul pe care îl avem la dispoziţie şi ne descălţăm pentru a ne usca încălţămintea care ni s-a udat pe urcarea dinaintea Galeşului, dar şi să mai mâncăm puţin.
Vedeam Judele mai clar ca oricând şi toată creasta care duce la el părea atât de aproape încât aveam impresia că se încadreaza în obiectivele propuse.
Era 14:20, iar pauza am ţinut-o până la 14:30, timp în care Vălean şi Radu au plecat singuri către vârf întrucât doreau să îşi prelungească tura.
Noi 3 pornim cu gândul ca la 15 să fim pe vârf.
Urcam încet. Oboseala acumulată îşi facea simţită prezenţa şi mai trebuia să fim atenţi pe unde punem piciorul.
Pe vârf, o doamnă cu 2 fete.
Intrăm în vorbă şi aflăm că se îndreaptă către Râuşor. Mai suntem interogaţi de încălţămintea noastră (erau mirate de faptul că noi nu aveam bocanci) şi în cele din urmă pornesc în coborâre spre Lolaia.
Coborârea Retezatului este una anvoioasă, mai ales că eram clar obosiţi, iar pietrele mărunte şi instabile ne menţine cât se poate de atenţi pe primii 30-40 m.
Pe Lolaia de Nord primim primii stropi de ploaie, iar în spate, cerul de deasupra Pelegii era închis la culoare.
Ne oprim îngreunaţi de oboseala ce ne apăsa şi luăm nişte apă, dar nu ne putem bucura de o pauză pentru că ploaia nu ne oferă confortul dorit.
Prin padure suntem puţin feriţi de ploaie şi după mulţi paşi facuţi ne vedem ajunşi la cabana Pietrele, unde ne reântâlnim cu Iulius & co.
Ne tragem sufletul şi stăm puţin la sfat, realimentăm cu apă şi pornim către Cârnic.
Distanţa dintre cabana Pietrele şi Cârnic o parcurgem încet fără să ne mai grăbim. Drumul pare interminabil dar suntem avantajaţi că nu mai trebuie să păşim din piatră în piatră ca şi pe creastă.
Era ora 19.
Vălean şi Radu nu au putut continua în tura ce şi-au propus-o din cauza ploii.
Nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne îmbarcăm şi să vâslim către Base Camp Nucşoara.
Era ziua de naştere a lui Adi Vălean, deci ne aştepta o chermeză cu toate bunătăţile.
Ajunşi la destinaţie, Sorin şi Adi merg în sat pentru a cumpara nişte bere, în timp ce noi ne aşezam confortabil pe jos.
Când s-au întors din sat, am mancat, chiar dacă ne-am apucat în lipsa lor:P şi am început o interminabilă discuţie despre...diverse.
Liniştea noastră a fost întreruptă de venirea vacilor plecate dimineaţa. Oricum ştiam că pe acolo vor veni şi cu toate astea tabara noastră nu a fost amplasată altundeva :)
Timpul trece şi pe la 22:30 intru în sac. Ceilalţi au mai rămas pentru a face o plimbare în sat.
În realitate au parcurs 100m de la corturi spre sat şi s-au întors la confortul sacului din cort.
Ziua 3.
Dorm foarte bine pe parcursul nopţii, cu toate că o ploaie generoasă facea scandal în timp ce visam.
Dimineţa somnul ne este întrerupt de acelaşi vaci matinale, dar neavând motiv să ne trezim, mai
continuăm să lucrăm pe orizontală.
Într-un târziu când ne-am trezit, vremea era încă urâtă.
Vălean ne părăseşte şi la scurt timp plecăm şi noi către cuiburile noastre.
Lăsăm în urmă încă o zonă minunată şi o poveste ce se va continua...
LA MULŢI ANI ADI !
3 comentarii:
Super tura.Bravo baieti.La multi ani Adi,chiar daca nu stiu cine esti.
Mariana Haulica
Frumoasa tura Florine! Vezi, cand mai faci una din asta intr-un ritm mai pt incepatori sa ma anunti si pe mine :P ca mi-ai facut in ciuda cu pozele alea
Vladimir
nu pot spune prin cuvinte ce aventuri extraordinare faci si prin cate locuri ai trecut te admir si apreciez enorm foarte frumoasa ceasta aventura...poate ca voi gusta si eu adrenalina si poate ca voi deveni si eu la fel:D bafta in continuare tuturor!!!
Trimiteți un comentariu